Frumos mai e și cu trenul… Câteodată e bine să n-ai grija drumului ca să poți sta liniștit.
În timp ce luam o gură de Sprite (cu multe E-uri și zahăr la greu), m-am uitat în stânga, unde vecinul meu citea cu interes un articol pe “smarfon”. Cum curiozitatea mă însoțește, n-am putut să mă stăpânesc și mi-am aruncat ochii printre rânduri. Îmi țineam capul drept înainte și citeam doar cu coada ochiului ca să nu incomodez.
“Bambusul. O plantă tradițională asiatică ce poartă cu sine energia ‘chi’. Plantă ce aduce bunăstarea, norocul și fericirea. Are o influență atât de pozitivă asupra omului încât nu mai e nevoie de rugăciuni.” Asta e ce-am reținut, deși articolul era destul de mărișor.
Nu mă mai mir de Stephen Hawking – că tot se vorbește de el – când declara că nu există Dumnezeu, cu care, oricum, de ieri a dat ochii. Mă mir acum de vânzătorii de plante, care au ajuns să nege nevoia de Dumnezeu, deși El e Cel ce a făcut plantele și tot ce mai e pe lumea asta. Poate cred că le vând mai bine pentru că e la modă să fii ateu. Nu mai încape nicio îndoială că lumea s-a stricat așa tare.
În toată urâțenia minciunii că nu este Dumnezeu, ajunge doar să te uiți în oglindă și ai putea băga la cap că nu se poate să ai ca bunic pe urangutanul din King Kong. Când te uiți la flori, plante, copaci, păsări și animale ar trebui să fie imposibil să crezi că din niște atomi zăpăciți de o explozie a apărut toată frumusețea asta. Când vezi plutind norii plini de apă, ar trebui să-ți vină ideea că Mama Natură are un Tată.
N-am bambus acasă, dar sunt fericit. Îmi merge și bine, cu toate încercările și piedicile de rigoare. Rugăciunile mă țin în picioare, altfel mi-aș pierde căpățâna, le-aș face o vizită așa-zișilor “strămoși” mâncători de banane, m-aș apuca de fizica cuantică sau mi-aș lua o plantație de bambuși – ca să fiu în culmea fericirii, domnule! Rămâne valabil doar atât: “Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” — Psalmul 73:28.
Asta e fericirea: Dumnezeu în om!
P.S. Aaa, și dacă vinzi cumva bambuși, vinde-i doar ca plante, nu ca purtători de noroc! Ar fi ciudat să vezi jucătorii de barbut și pariorii cu ghiveciul după ei…