Nu-i lucru nou dacă zic că ni s-a stricat mașina, nu? Cred că e un pic obosită săraca… De data asta cutia de viteze ne încearcă.
Drumul de la Deva spre casă e interesant când e parcurs doar cu a 1-a, a 3-a și a 5-a, cu rateuri de cele mai multe ori. E ciudat sa sari peste a 2-a, pentru că nu vrea nicicum să intre, să încerci a 3-a, dar, de fapt să intre în a 5-a. Haha. Lucrurile ăstea rămân stocate pe hard-disk-ul tertecuței și devin amintiri amuzante.
Dacă vreau să ajung acasă din Țânțăreni trebuie să fac un ocol de cam 20 de kilometri. La un moment dat mă gândeam să candidez la orice funcție or avea ăștia care se ocupă cu deschiderea barierelor peste calea ferată. Dacă nu există așa ceva, aș înființa “Serviciul de Deschidere a Barierelor Peste Calea Ferată – SDBPCF”. Eu zic că ar merge… Nu asta e important, cu toate că din Țânțăreni până acasă aș face cam 2 minute în loc de 35…
De la 20 km rutieri depărtare se vede satul meu – mai sărăcăcios, dar așezat frumos în vârful dealului. Când e zi se vede casa mea. Azi-noapte pe la 3:31, în timp ce voi dormeați, eram în a 3-a și mă uitam spre casă dinspre intersecția cu Floreștiul… Am zâmbit instant, fără să-mi dau seama, cu gândul că sunt sătul de drum, că mai e puțin și ajung și că știu ce și cine mă așteaptă…
Să dea Dumnezeu să simt la fel și pentru Cer! Mergând cu-a 5-a, chiar dacă în drumul meu mai sunt și “gropi” ca prin Cărășei! Atât!